... ca si cum ar fi o poseta Chanel

Mi-am cumparat prima geanta Chanel din viata mea, si sunt atat de fericita incat imi vine sa sar intr-un picior non-stop. De 48 de ore incoace. Este modelul clasic 2.55, neagra (la o asemenea investitie, trebuia sa ma asigur ca merge la orice), lantul este demential de auriu si rafinat, iar mirosul de piele si de lux imi imbata toate simturile. Aseara am si purtat-o cu ocazia unei iesiri cu fetele, unde am avut parte de invidie, iar ea a avut parte de admiratia cuvenita.

Dar sa nu credeti ca oamenii din cafenea mi-au dat vreo atentie deosebita sau ca lumea a fost amabila in trafic la intoarcerea spre casa, sau ca cerul s-a crapat in doua pentru ca purtam eu o geanta Chanel originala, absolut superba. Totul s-a petrecut ca de obicei in exterior, insa pe dinautru am avut parte de niste senzatii orgasmice pentru ca detin ceva atat de frumos si pretios. Iar cine zice ca "e doar o geanta", nu stie despre ce vorbeste. Sau nu a vazut una de aproape. De fapt, este numai o poseta, dar este o poseta speciala, ca pantofii lui Dorothy din Vrajitorul din Oz, care.

Totusi, spre deosebire de celelalte genti care apartin unor branduri pe care le are tot muritorul, gen Zara sau Benvenutti, pe care cand ajung acasa le las neglijent intr-un fotoliu, poseta mea Chanel a fost golita, umpluta cu hartii sa nu se deformeze si pusa in husa originala. Atunci m-am gandit ca toate posete mele ar arata ca o geanta Chanel daca le-as trata la fel. Si in acel moment am hotarat sa imi tratez visurile, ca si cum ar fi o poseta Chanel nou-nouta. Asa voi fi in mod singur foarte fericita.

Taticii ratati din filme

 Ai vazut filmul Liar Liar cu Jim Carrey? Daca nu, habar nu ai ce ai pierdut! Este una dintre cele mai tari comedii din toate timpurile, si crede-ma, am vazut cateva. Totusi, realizez ca atunci am remarcat pentru prima oara cliseul femeii cu plod care isi reface viata alaturi de un barbat decent, (spre deosebire de ex-ul, care era abuziv, workoholic, afemeiat sau stiu eu ce), dar cedeaza pana la urma la avansurile fostului. Se impaca si sunt fericiti impreuna. Si il paraseste pe cel care se poarta frumos cu ea, deoarece constata este plictisitor si lipsit de haz. Mai recent, am revazut aceasta tipologie in filmul 2012. Foaaaarte emotionant.

 Dar numai ca in realitate nu se intampla niciodata asa. Femeia, daca nu e masochista, va ramane cu barbatul care o respecta, care o iubeste si care ii ofera timp, sprijin si interes. Si aceste filme servesc un exemplu foarte prost pentru baieteii pe cale sa le creasca barba - fii un nenorocit reformat si iubita te va accepta cu bratele deschis iar, si iar, chiar daca are pe altu'. Nimic mai fals. Sau mai haios. Domnilor, luati-va gandul!

Momentele acelea...

Cand simti ca cineva te pacaleste, chiar daca toate calculele par corecte. Cand stii ca ai dreptate dar ca indiferent de argumentele pe care le aduci, nu vei castiga confruntarea. Cand vrei ceva din tot sufletul, dar stii ca totusi nu il vei obtine. Cand iti dai seama ca un barbat e mort dupa tine si poti sa faci ce vrei cu el.

Avem pe cineva care ne cunoaste demult, stie ce este mai bine pentru noi, ne sfatuiste. O avem pe prietena noastra INTUITIA, pe care o ignoram cu mult succes atunci cand ne folosim numai logica. Ea ne spune... nu il ierta, nu va face decat sa te dezamageasca din nou. Nu intarzia azi la serviciu ca o sa fie de rau. Nu trebuie sa ai incredere in acea prietena, chiar daca o stii de 10 ani.

Insa este foarte ciudat cum intuitia nu intervine decat atunci cand ne avertizeaza si are semnalmente foarte asemanatoare cu indragosteala, mai exact produce fluturasi in stomac. Dar cand este sub forma unui avertisment, fluturasii sunt agitati, rai si plini de ura.

Recunosc cu parere de rau ca nu mi-am ascultat intuitia de fiecare data. Am calculat 2+2, mi-a dat bine si am mers mai departe. Oare este prea taziu sa ma intorc?

Toamna se numara... lipsurile

A trecut vara cu tot vartejul ei de evenimente, cu vacanta, cu fuste scurte si cluburi in aer liber. Frigul s-a lasat brutal si brusc peste capitala, iar asta mi-a cauzat o raceala care parca n-are leac, in pofida medicamentelor cu care m-am indopat.

Constat ca mi-am pierdut si talia in urma concediului all inclusive, iar asta nu ma face decat sa ma gandesc ca ar trebui sa ma apuc de sport. Dar chef n-am si timp nici atat... dimineata nu stiu cum sa mai fur macar 5 minute se somn, d'apoi sa ma duc vitejeste pe vremea asta la sala in traficul napraznic si in vantul care parca iti strapunge fiecare por. Oricum, semnalez lipsa taliei! Si trebuie sa o recuperez pentru ca nici o fata hip nu are 3 cm de grasime pe burta. Punct!

Of septembrie! Toata lumea s-a intors la serviciu, copii au inceput scolile... este momentul noilor inceputuri, cand iti promiti ca vei lua premiul intai, ca te vei cupla cu tipul acela grozav din clasa paralela, ca te vei lasa de fumat, iti vei schimba job-ul, vei manca sanatos si vei scapa de relatiile bolnavicioase. Acum incepe agitatia... in Bucuresti masinile merg bara la bara. Suntem prea multi in orasul asta mic. Prea multi soferi, prea multi pietoni, prea multe suflete care se inghesuie ca furnicile alergand spre treburile lor mega-importante si totusi atat de neinsemnate. In vara puteai sa te simti ca o printesa cand parcurgeai la 9 dimineata Bd. Magheru in numai 15 minute. Acum... poti sa  joci sah pe telefon sau chiar sa meditezi asupra nemuririi sufletului pana sa ajungi din punctul A in punctul B. Te simti inchistat, mic, neinsemnat... lipsit de libertate. Nu ai unde sa fugi nici cand se ivesc la geamul tau cersetorii care castiga mai mult decat tine sau tiganii care iti murdaresc parbrizul, luneta, si apoi te obliga sa ii mai si platesti pentru asta.

D'apoi odata cu schimbarea sezonului, trebuie improspatat make-up kit-ul si garderoba, iar nevoile mele nu tin cont de criza mondiala. Imi trebuie cizme peste genunchi din piele intoasa, manusi de condus, un trenci foarte sic, vreo doua esarfe, ghetute frumoase... ma rog, nu pot sa termin aceasta enumeratie fara sa ma plictisesc si sa ma deprim. Pentru ca de data asta nu am buget pentru aceste lucruri vitale. Am o alta prioritate, mai serioasa: platitul studiilor. Si nu ma oftic de altceva, dar daca voi face shopping in noiembrie, asta inseamna ca ca voi umbla prafuita toata luna septembrie. Si deprimata. Asta imi aminteste de o zicala americana care spune "Nu trebuie sa te imbrazi pentru functia pe care o ai, ci pentru functia la care aspiri". How the hell am I supose to do that?! Stiu ca nu e glam sa vorbesc despre asta, dar noi, romancele, facem eforturi nebanuite sa aratam bine fara sa ne plangem prea mult de chin sau de lipsa banilor. Nici macar barbatii nostri nu banuiesc nimic, sau nu observa.

Ah! Si imi lipseste si inca ceva. Un amor nebun. Nebun de tot. Ca in Originar Sin, Gone with the wind, Vanilla Sky, Titanic, The Notebook sau The Enghish Pacient. Sau un mix din toate,  musai cu happy end. Dar poate asta este cel mai greu de obtinut.

Bronz de Dorobanti

Tocmai mi-am tras un bronz de Dorobanti. Organic desigur, ca asa e sanatos. Dar oare cum puteau incorpora solare si pistoale de improscat vopsea in tot amalgamul de cafenele dragute (pe care le iubesc la fel de mult cum iubesc si iubesc si strada, de dragul amintirilor din liceu). Chocolate - The Tanning Bar este o cafenea care imbina utilul cu placutul. Poti sa te bronzezi si sa te faci misto, iar inainte sau dupa, te poti bucura de un latte delicios, sau un fresh, ca daca ai facut solar probabil ai nevoie de un surplus de vitamina C sa repari stricaciulie pe care le-ai provocat pielii. Sau macar sa incerci.

Locul imi aminteste foarte mult de italienii americanizati din Jersey Shore, un reality show de pe MTV pe care am aruncat un ochi numai dupa ce acest filmulet mi-a starnit curiozitatea. Da, sunt convinsa ca acolo s-a inspirat patronul barului pentru ca Chocolate are ca tematica decorativa Italia. Un Guido s-ar simti in elementul lui!

O Super-Femeie este intotdeauna... Super-Obosita

Nu ma pot gandi la o femeie obosita fara sa-mi vina in mintea o manea de prin strafundurile memoriei "cikalaka cichicea, obositoooo". Deci in cultura rroma, "obosita" are conotatie negativa. Dar oare in societatea noastra romaneasca, europeana, occidentala, n-o fi tot asa?

Dam o groaza de bani pe anticearcane care nu se strang si nu evidentiaza ridurile, dar care acopera temeinic cercurile inchise de sub ochi. Chiar acele cearcane care ar trebui sa demonstreze lumii ca incerci sa le faci pe toate. De aia te culci tarziu. De aia te trezesti devreme. Si de aia alergi toata ziua. Ce mai, vrei sa fii super-femeie!

In mod ideal, ar trebui sa fii drepti! la 7, sa alergi prin parc sau sa mergi la sala, pentru a-ti mentine fundul bombat si coapsele celulita-free. Apoi, sa faci un dus ca sa te simti fresh fara sa tii cont ca aburul din baie iti strica coafura scumpa de ieri. Nu-i nimic, ai bigudiuri electrice, placa de intins, treci la treaba! Esti fata vaccinata si te descurci! Urmeaza pregatirea cafelei si micului dejun pentru tine si iubit (trebuie sa ai unu', ce naiba, la ce mai esti femeie?!). Numai chestiile astea te-ar intarzia la birou o ora si jumatate, iar daca mai luam in calcul si machiajul, asortatul accesoriilor , alesul tinutei si spalatul pe dinti, deja esti somera!

Dar sa zicem ca ai ajuns la birou. Acolo muncesti din greu, te arati rabdatoare cu seful irascibil, clientii tembeli si prietenoasa cu toate colegele mai mult sau mai putin nesuferite. Doar esti super! Si toata lumea te iubeste! In pauza de pranz barfesti doua ore cu o prietena. Ca in "Sex and the City". Numai ca pauza de pranz duraza numai o ora, nu?

A venit seara, iar o super femeie nu o poate petrece decat in doua moduri. Cina in oras, film si sex cu iubitul. Sau cina in oras, film si club cu prietenele. In orice caz, inainte sa intreprinzi aceste activitati, trebuie sa faci o baie parfumata, sa-ti schimbi machiajul, hainele.... etc inca trei ore. Buuun. Ai obosit citind acest program? Si eu am obosit scriind-ul si nu am acoperit nici 10% din lucrurile pe care as vrea si ar trebui sa le fac in mod ideal, pentru a fi o super femeie. Si nici una dintre aceste activitati nu ies bine daca esti obosita. Eu ori pregatesc micul dejun, ori ajung la birou. Una din doua. Sunt acel gen de persoana. Dar imi imaginez ca daca exista aceasta super-femeie care le face pe toate, sigur e suuuuuuper-obosita. Si foloseste mult anticearcan. Vai ce somn mi s-a facut...

Care-i treaba cu centrul vechi?

Este mult mai probabil sa ma gasesti duminica dupa-amiaza la un restaurant din centru sau din Herastrau decat pe Lipsani. E ca dinferenta dintre Mamaia si Vama, dintre Le Gaga si Expirat. In vara asta am fost deja de doua ori si mi-am promis ca "nu mai fac". Prima oara m-a pacalit o prietena sa ne intalnim ca era deja acolo si m-a coplesit aglomeratia multicolora si verva centrului vechi. Era FULL. Nici nu faceam diferenta dintre stropitorile cu abur menite sa racoreasca si fumul de la micii de pe gratar. Iar a doua oara m-am dus la restaurantul, La Bonne Bouche care mi-a amintit de vorba, la restaurantul laudat sa nu le duci cu burta goala. Mancare naspa si interior cu parfum de ingrasie (pacat de decor).
Oricum, azi am vrut sa fac o schimbare in peisaj si am revenit cu sperante proaspete pe Lipscani sa caut un loc unde se mananca decent. Dar stupoare! Sufla vantul pe la terase. Se pare ca toata lumea este prin concedii. Si putinii oameni de pe acolo (cate doi-trei de local), aveau bauturica in fata, dar nimeni nu manca nimic. Nici macar la City Grill sau la Gregories. Flamanda si enervata ca imi tot prindeam tocurile prin pavajul neregulat m-am hotarat sa merg la Fattoria in Herastrau. Chiar atunci primesc un pliant cu un magazin vintage pe Covaci. Mi-am zis ca nu este totul pierdut, pot macar sa-mi cumpar ceva dragut daca tot am ajuns pe-aici. Intru plina de sperante, dar ma izbeste un miros puternic de clor si niste haine cel putin urate. M-am hotarat sa-l las incolo de centru vechi si m-am resemnat ca... nu e de mine (si nici de tocurile mele) si nu pentru ca nu as avea un suflet boem, ci pentru ca e prea multa ciudatenie. Chiar daca ador magazinele de antichitati, (as sta sa ma holbez cu orele), nu gust atmosfera, terasele sau negustorii... parca strica amintirea centrului comercial care era odata, cu kitch-urile lor.

Totusi am nostalgia Lipscaniului de la 1900, cu domnite elegante cu umbrelute si manusi din dantela, cu carciumi unde boierimea bea pana tarziu in noapte si cu romantele Bucurestiului, pe care generatia mea nu le stie si nu le gusta.

Traiesc în fantezii. Și asta îmi ocupă tot timpul!

Ai observat că uneori anticiparea este mult mai savuroasă decît trăirea? Că bucuria plănuirii vacanței este mult mai intensă decât călătoria în sine. Bănuiesc ca e mai distractiv și să-ți organizezi nunta viselor tale, decît să fii nevastă. Dar nimic nu se compară cu momentele în care te agiți spasmatic toată ziua înainte înainte să te vezi cu el.

Îți muști buzele asteptând să se temine mai repede cursurile, programul la birou sau orice aveai de facut obligatoriu. Apoi, animată de fluturasii din stomac, alergi ca nebuna prin oraș la shopping și dai cât nu-ți permiți pe o rochie care te face sa te simti the one si pe o coafura fresh. În tot timpul asta, visezi cu ochii deschiși la el. Cum va amuți de admirație cand te va vedea aranjată ca o divă, cum va geme de plăcere cand va simți gustul gloss-ului tău fructat și cum se va îndrăgosti iremediabil de tine când își va trece degetele prin părul proaspăt tratat cu masca aceea cu proteine din perle sau unt de Shea.

Și aproape mereu, scenariul fabricat de tine in detaliu este mult mai hot decât felul în care decurge întâlnirea. Recunosc, am pățit-o de multe ori. Câteodata am descoperit că prințul e o broască, am primit chiar și țeape (da, tot de la broaște, și am așteptat cu ochii umezi frecând telefonul singură la o masă, sperând că ceilalți meseni nu-și dau seama de penibilul situaței mele). Dar toate aceste eforturi au fost justificate pe deplin atâta timp cât au fost ocazii în care mi-au fost depășite așteptările.

Însă indiferent de rezultatul final (care de obicei a fost trist, mai devreme sau mai târziu), cele mai fericite momente din viața mea au fost anticiparea fericirii. Fuck! Pentru acele clipe le sunt recunoscătoare tuturor broaștelor (dacă mă repet prea mult, putem schimba animalul...) de care am dat și aș da orice să retrăiesc adrenalina unor zile sau nopți în care am trăit intens în fantezii.  Chiar dacă visez mereu cu ochii deschiși, este mult mai fun când simți aproape fiorii unei iubiri pătimașe.