Bronz de Dorobanti

Tocmai mi-am tras un bronz de Dorobanti. Organic desigur, ca asa e sanatos. Dar oare cum puteau incorpora solare si pistoale de improscat vopsea in tot amalgamul de cafenele dragute (pe care le iubesc la fel de mult cum iubesc si iubesc si strada, de dragul amintirilor din liceu). Chocolate - The Tanning Bar este o cafenea care imbina utilul cu placutul. Poti sa te bronzezi si sa te faci misto, iar inainte sau dupa, te poti bucura de un latte delicios, sau un fresh, ca daca ai facut solar probabil ai nevoie de un surplus de vitamina C sa repari stricaciulie pe care le-ai provocat pielii. Sau macar sa incerci.

Locul imi aminteste foarte mult de italienii americanizati din Jersey Shore, un reality show de pe MTV pe care am aruncat un ochi numai dupa ce acest filmulet mi-a starnit curiozitatea. Da, sunt convinsa ca acolo s-a inspirat patronul barului pentru ca Chocolate are ca tematica decorativa Italia. Un Guido s-ar simti in elementul lui!

O Super-Femeie este intotdeauna... Super-Obosita

Nu ma pot gandi la o femeie obosita fara sa-mi vina in mintea o manea de prin strafundurile memoriei "cikalaka cichicea, obositoooo". Deci in cultura rroma, "obosita" are conotatie negativa. Dar oare in societatea noastra romaneasca, europeana, occidentala, n-o fi tot asa?

Dam o groaza de bani pe anticearcane care nu se strang si nu evidentiaza ridurile, dar care acopera temeinic cercurile inchise de sub ochi. Chiar acele cearcane care ar trebui sa demonstreze lumii ca incerci sa le faci pe toate. De aia te culci tarziu. De aia te trezesti devreme. Si de aia alergi toata ziua. Ce mai, vrei sa fii super-femeie!

In mod ideal, ar trebui sa fii drepti! la 7, sa alergi prin parc sau sa mergi la sala, pentru a-ti mentine fundul bombat si coapsele celulita-free. Apoi, sa faci un dus ca sa te simti fresh fara sa tii cont ca aburul din baie iti strica coafura scumpa de ieri. Nu-i nimic, ai bigudiuri electrice, placa de intins, treci la treaba! Esti fata vaccinata si te descurci! Urmeaza pregatirea cafelei si micului dejun pentru tine si iubit (trebuie sa ai unu', ce naiba, la ce mai esti femeie?!). Numai chestiile astea te-ar intarzia la birou o ora si jumatate, iar daca mai luam in calcul si machiajul, asortatul accesoriilor , alesul tinutei si spalatul pe dinti, deja esti somera!

Dar sa zicem ca ai ajuns la birou. Acolo muncesti din greu, te arati rabdatoare cu seful irascibil, clientii tembeli si prietenoasa cu toate colegele mai mult sau mai putin nesuferite. Doar esti super! Si toata lumea te iubeste! In pauza de pranz barfesti doua ore cu o prietena. Ca in "Sex and the City". Numai ca pauza de pranz duraza numai o ora, nu?

A venit seara, iar o super femeie nu o poate petrece decat in doua moduri. Cina in oras, film si sex cu iubitul. Sau cina in oras, film si club cu prietenele. In orice caz, inainte sa intreprinzi aceste activitati, trebuie sa faci o baie parfumata, sa-ti schimbi machiajul, hainele.... etc inca trei ore. Buuun. Ai obosit citind acest program? Si eu am obosit scriind-ul si nu am acoperit nici 10% din lucrurile pe care as vrea si ar trebui sa le fac in mod ideal, pentru a fi o super femeie. Si nici una dintre aceste activitati nu ies bine daca esti obosita. Eu ori pregatesc micul dejun, ori ajung la birou. Una din doua. Sunt acel gen de persoana. Dar imi imaginez ca daca exista aceasta super-femeie care le face pe toate, sigur e suuuuuuper-obosita. Si foloseste mult anticearcan. Vai ce somn mi s-a facut...

Care-i treaba cu centrul vechi?

Este mult mai probabil sa ma gasesti duminica dupa-amiaza la un restaurant din centru sau din Herastrau decat pe Lipsani. E ca dinferenta dintre Mamaia si Vama, dintre Le Gaga si Expirat. In vara asta am fost deja de doua ori si mi-am promis ca "nu mai fac". Prima oara m-a pacalit o prietena sa ne intalnim ca era deja acolo si m-a coplesit aglomeratia multicolora si verva centrului vechi. Era FULL. Nici nu faceam diferenta dintre stropitorile cu abur menite sa racoreasca si fumul de la micii de pe gratar. Iar a doua oara m-am dus la restaurantul, La Bonne Bouche care mi-a amintit de vorba, la restaurantul laudat sa nu le duci cu burta goala. Mancare naspa si interior cu parfum de ingrasie (pacat de decor).
Oricum, azi am vrut sa fac o schimbare in peisaj si am revenit cu sperante proaspete pe Lipscani sa caut un loc unde se mananca decent. Dar stupoare! Sufla vantul pe la terase. Se pare ca toata lumea este prin concedii. Si putinii oameni de pe acolo (cate doi-trei de local), aveau bauturica in fata, dar nimeni nu manca nimic. Nici macar la City Grill sau la Gregories. Flamanda si enervata ca imi tot prindeam tocurile prin pavajul neregulat m-am hotarat sa merg la Fattoria in Herastrau. Chiar atunci primesc un pliant cu un magazin vintage pe Covaci. Mi-am zis ca nu este totul pierdut, pot macar sa-mi cumpar ceva dragut daca tot am ajuns pe-aici. Intru plina de sperante, dar ma izbeste un miros puternic de clor si niste haine cel putin urate. M-am hotarat sa-l las incolo de centru vechi si m-am resemnat ca... nu e de mine (si nici de tocurile mele) si nu pentru ca nu as avea un suflet boem, ci pentru ca e prea multa ciudatenie. Chiar daca ador magazinele de antichitati, (as sta sa ma holbez cu orele), nu gust atmosfera, terasele sau negustorii... parca strica amintirea centrului comercial care era odata, cu kitch-urile lor.

Totusi am nostalgia Lipscaniului de la 1900, cu domnite elegante cu umbrelute si manusi din dantela, cu carciumi unde boierimea bea pana tarziu in noapte si cu romantele Bucurestiului, pe care generatia mea nu le stie si nu le gusta.

Traiesc în fantezii. Și asta îmi ocupă tot timpul!

Ai observat că uneori anticiparea este mult mai savuroasă decît trăirea? Că bucuria plănuirii vacanței este mult mai intensă decât călătoria în sine. Bănuiesc ca e mai distractiv și să-ți organizezi nunta viselor tale, decît să fii nevastă. Dar nimic nu se compară cu momentele în care te agiți spasmatic toată ziua înainte înainte să te vezi cu el.

Îți muști buzele asteptând să se temine mai repede cursurile, programul la birou sau orice aveai de facut obligatoriu. Apoi, animată de fluturasii din stomac, alergi ca nebuna prin oraș la shopping și dai cât nu-ți permiți pe o rochie care te face sa te simti the one si pe o coafura fresh. În tot timpul asta, visezi cu ochii deschiși la el. Cum va amuți de admirație cand te va vedea aranjată ca o divă, cum va geme de plăcere cand va simți gustul gloss-ului tău fructat și cum se va îndrăgosti iremediabil de tine când își va trece degetele prin părul proaspăt tratat cu masca aceea cu proteine din perle sau unt de Shea.

Și aproape mereu, scenariul fabricat de tine in detaliu este mult mai hot decât felul în care decurge întâlnirea. Recunosc, am pățit-o de multe ori. Câteodata am descoperit că prințul e o broască, am primit chiar și țeape (da, tot de la broaște, și am așteptat cu ochii umezi frecând telefonul singură la o masă, sperând că ceilalți meseni nu-și dau seama de penibilul situaței mele). Dar toate aceste eforturi au fost justificate pe deplin atâta timp cât au fost ocazii în care mi-au fost depășite așteptările.

Însă indiferent de rezultatul final (care de obicei a fost trist, mai devreme sau mai târziu), cele mai fericite momente din viața mea au fost anticiparea fericirii. Fuck! Pentru acele clipe le sunt recunoscătoare tuturor broaștelor (dacă mă repet prea mult, putem schimba animalul...) de care am dat și aș da orice să retrăiesc adrenalina unor zile sau nopți în care am trăit intens în fantezii.  Chiar dacă visez mereu cu ochii deschiși, este mult mai fun când simți aproape fiorii unei iubiri pătimașe.