Momentele acelea...

Cand simti ca cineva te pacaleste, chiar daca toate calculele par corecte. Cand stii ca ai dreptate dar ca indiferent de argumentele pe care le aduci, nu vei castiga confruntarea. Cand vrei ceva din tot sufletul, dar stii ca totusi nu il vei obtine. Cand iti dai seama ca un barbat e mort dupa tine si poti sa faci ce vrei cu el.

Avem pe cineva care ne cunoaste demult, stie ce este mai bine pentru noi, ne sfatuiste. O avem pe prietena noastra INTUITIA, pe care o ignoram cu mult succes atunci cand ne folosim numai logica. Ea ne spune... nu il ierta, nu va face decat sa te dezamageasca din nou. Nu intarzia azi la serviciu ca o sa fie de rau. Nu trebuie sa ai incredere in acea prietena, chiar daca o stii de 10 ani.

Insa este foarte ciudat cum intuitia nu intervine decat atunci cand ne avertizeaza si are semnalmente foarte asemanatoare cu indragosteala, mai exact produce fluturasi in stomac. Dar cand este sub forma unui avertisment, fluturasii sunt agitati, rai si plini de ura.

Recunosc cu parere de rau ca nu mi-am ascultat intuitia de fiecare data. Am calculat 2+2, mi-a dat bine si am mers mai departe. Oare este prea taziu sa ma intorc?

Toamna se numara... lipsurile

A trecut vara cu tot vartejul ei de evenimente, cu vacanta, cu fuste scurte si cluburi in aer liber. Frigul s-a lasat brutal si brusc peste capitala, iar asta mi-a cauzat o raceala care parca n-are leac, in pofida medicamentelor cu care m-am indopat.

Constat ca mi-am pierdut si talia in urma concediului all inclusive, iar asta nu ma face decat sa ma gandesc ca ar trebui sa ma apuc de sport. Dar chef n-am si timp nici atat... dimineata nu stiu cum sa mai fur macar 5 minute se somn, d'apoi sa ma duc vitejeste pe vremea asta la sala in traficul napraznic si in vantul care parca iti strapunge fiecare por. Oricum, semnalez lipsa taliei! Si trebuie sa o recuperez pentru ca nici o fata hip nu are 3 cm de grasime pe burta. Punct!

Of septembrie! Toata lumea s-a intors la serviciu, copii au inceput scolile... este momentul noilor inceputuri, cand iti promiti ca vei lua premiul intai, ca te vei cupla cu tipul acela grozav din clasa paralela, ca te vei lasa de fumat, iti vei schimba job-ul, vei manca sanatos si vei scapa de relatiile bolnavicioase. Acum incepe agitatia... in Bucuresti masinile merg bara la bara. Suntem prea multi in orasul asta mic. Prea multi soferi, prea multi pietoni, prea multe suflete care se inghesuie ca furnicile alergand spre treburile lor mega-importante si totusi atat de neinsemnate. In vara puteai sa te simti ca o printesa cand parcurgeai la 9 dimineata Bd. Magheru in numai 15 minute. Acum... poti sa  joci sah pe telefon sau chiar sa meditezi asupra nemuririi sufletului pana sa ajungi din punctul A in punctul B. Te simti inchistat, mic, neinsemnat... lipsit de libertate. Nu ai unde sa fugi nici cand se ivesc la geamul tau cersetorii care castiga mai mult decat tine sau tiganii care iti murdaresc parbrizul, luneta, si apoi te obliga sa ii mai si platesti pentru asta.

D'apoi odata cu schimbarea sezonului, trebuie improspatat make-up kit-ul si garderoba, iar nevoile mele nu tin cont de criza mondiala. Imi trebuie cizme peste genunchi din piele intoasa, manusi de condus, un trenci foarte sic, vreo doua esarfe, ghetute frumoase... ma rog, nu pot sa termin aceasta enumeratie fara sa ma plictisesc si sa ma deprim. Pentru ca de data asta nu am buget pentru aceste lucruri vitale. Am o alta prioritate, mai serioasa: platitul studiilor. Si nu ma oftic de altceva, dar daca voi face shopping in noiembrie, asta inseamna ca ca voi umbla prafuita toata luna septembrie. Si deprimata. Asta imi aminteste de o zicala americana care spune "Nu trebuie sa te imbrazi pentru functia pe care o ai, ci pentru functia la care aspiri". How the hell am I supose to do that?! Stiu ca nu e glam sa vorbesc despre asta, dar noi, romancele, facem eforturi nebanuite sa aratam bine fara sa ne plangem prea mult de chin sau de lipsa banilor. Nici macar barbatii nostri nu banuiesc nimic, sau nu observa.

Ah! Si imi lipseste si inca ceva. Un amor nebun. Nebun de tot. Ca in Originar Sin, Gone with the wind, Vanilla Sky, Titanic, The Notebook sau The Enghish Pacient. Sau un mix din toate,  musai cu happy end. Dar poate asta este cel mai greu de obtinut.